Teza unui complot pe fondul catolicimului revine in forta. Invazia actuala de carti despre Iisus este insotita de deconspirarea de indivizi sau institutii care ar incerca sa sufoce iesirea la lumina a adevarului. Justificata sau nu, ideea existentei unei puteri manevrand din umbra pentru a-si impune punctele de vedere si a-si apara interesele se inrudeste cu teoria conspiratiei. Aceasta se intemeiaza pe convingerea profunda a existentei unor conspiratii de anvergura mondiala impotriva societatii noastre.
Miturile complotului iudeo-masonic, al atentatului din 11 septembrie contra Pentagonului, urzit in secret de guvernul american, sau al asasinatului printesei Diana „machiat” in accident sunt doar cateva exemple recente care vorbesc despre „conspirationita”, o maladie tot mai raspandita.
Ideea masinatiei sta si la baza cartii Codul lui Da Vinci. Conspiratorii sunt membrii gruparii Opus Dei, despre care Dan Brown remarca in prefata ca se afla in ancheta judiciara sub acuzatia de indoctrinare si coercitie.
Potrivit lui Dan Brown, aceasta organizatie catolica e gata sa ucida si sa sufoce un adevar care ar pune in pericol insesi fundamentele crestinismului.
In cartea „Clonarea lui Hristos?” e vorba de o veritabila coalitie pusa in functiune pentru a evita clonarea mesianica, dezinformand publicul. Didier van Cauwelaert acuza de-a valma Biserica, municipalitatea din Argenteuil si subprefectul de circumscriptie, laboratorul de cercetari ale monumentelor istorice, oameni de stiinta… Autorul acuza direct lipsa de credibilitate a radiodatarii, discrediteaza laboratoarele care utilizeaza aceasta tehnica.
Ezoterismul, ca inteles literal, este „stiinta lucrurilor ascunse”. Este vorba de o doctrina izvorata din anumite filozofii vechi, care nu ar trebui dezvaluita decat celor initiati. Astazi, acest termen desemneaza o invatatura care te ajuta sa ai acces la misticism.
Opus Dei, fondata in 1928 de Josemaria Escriva de Balaguer, este o organizatie de catolici laici, care numara azi circa 80.000 de membri. Traditionalista, conservatoare, intransigenta, cultivand secretul („discretia”, fac corectura cativa membri care isi marturisesc public apartenenta la organizatie), Opus Dei nu poate fi, totusi, considerata o secta, intrucat a fost recunoscuta de Sfantul Scaun inca din anul 1950. Papa Ioan Paul al II-lea insusi i-a acordat in 1982 statutul de „prelatura personala” si apoi l-a beatificat pe fondatorul Opus Dei (abia dupa 17 ani de la moartea acestuia).
In continuare, iata analiza sociologului Veronique Campion – Vincent asupra teoriei conspiratiilor cu privire la viata lui Iisus Hristos. Ea a scris o carte „Societatea parano”, in care explica de ce propensiunea de a vedea pretutindeni un complot a devenit un fenomen masiv, care tulbura si deformeaza perceptia noastra despre lume.
„Conspirationistii, adica cei care practica suspiciunea in mod sistematic – afirma V. Campion – Vincent – sunt convinsi ca ordinea aparenta a lumii este o iluzie si ca, in umbra, societati secrete trag sforile. Ei banuiesc in particular anumite institutii catolice de a fi tinut in secret informatii capitale cu privire la Hristos. Aceasta se numeste teoria complotului: arta de a vedea conspiratii peste tot si, mai ales, in sanul Bisericii catolice. Zvonurile cu privire la Iisus au toate un punct comun: ele denunta eventuale abuzuri ale autoritatilor ecleziastice. Aceasta zvonistica apartine unui curent mai vechi, nihilist, initiat de o comunitate anti-catolica anglo-saxona si intretinut de o respingere accentuata a institutiilor care formeaza fundamentele societatii noastre”.
In legatura cu ecoul atat de mare al gandirii conspirationiste, V.C-V comenteaza:
„Gandirea conspirationista genereaza mitologii contemporane, adica scenarii care dau un sens evenimentelor istorice, explica in mod foarte simplu situatia complexa a lumii. Ea permite exprimarea angoaselor pe care le provoaca accelerarea schimbarilor societatii noastre si desemneaza responsabilii.
Este o cultura a suspiciunii care impinge la actiune, reclamand vigilenta permanenta, lupta cotidiana pentru a face sa rasara adevarul din dezinformare si lupta contra abuzurilor Puterii.
Aceste teorii au o mare putere de seductie legata de faptul ca ele actioneaza mecanisme psihologice specifice spiritului uman: atractia fata de secret, gustul misterului…
In prezent, interesul foarte viu pentru viata intima a lui Iisus a fost generat de un roman de aventuri „Codul lui da Vinci”. Cartea lui Dan Brown este ea insasi o transcriere a unei mai vechi teorii a complotului.
Despre ce e vorba? La inceput, a fost doar o istorie de tezaur, al Catharilor si regilor Frantei, pe care abatele Sauniere l-ar fi descoperit in comuna Rennes-le-Chateau, in Aude. Legenda a fost apoi preluata de trei autori anglo-saxoni de esoterism in anii 70, care au imbogatit-o cu cateva „adevaruri” ascunse de Biserica catolica. Iisus ar fi avut copii cu Maria Magdalena; descendentii lor, care alcatuiesc dinastia Merovingienilor, ar fi fost protejati de o societate secreta numita „Calugarii lui Sion” etc. Aceasta versiune, publicata in 1982 sub titlul „Enigma sacra”, a inspirat numeroase carti de literatura conspirationista.
In secolul al XIX-lea, redescoperim evangheliile apocrife, indepartate de canoane, si intreaga doctrina esoterica gnostica datand de la inceputurile crestinismului. De atunci, aceasta doctrina reprezinta insasi esenta religioasa a unor curente spirituale care acuza autoritatile ca le submineaza.
„Ezoterismul a dat teoriilor complotului un nou suflu, facandu-l mai atragator – afirma V.C.V. Internetul si televiziunea au contribuit, la randul lor, in difuzarea acestor teorii”.
Fireste, exista o serie de nedumeriri legate de neputinta stiintei de a contracara teoriile conspirationiste. Bunaoara, de ce daca cercetatorii au dovedit ca giulgiul de la Torino data din Evul Mediu, problema autenticitatii relicvei a ramas in continuare in suspensie. V.C.V. incearca sa ofere o explicatie: „Exista mai multe motive. In primul rand, este vorba de modul de functionare a stiintei, care procedeaza prin tatonari si reajustari succesive. Unele din erorile sale trecute sunt invocate acum pentru a legitimiza paranormalul. Apoi nu trebuie uitat ca multi dintre cercetatorii stiintifici au fost atrasi de aceste teze (…) Exista mai ales, o categorie de cercetatori contestatari, care lucreaza in mari institutii de stat; cercetatori marginali care apara teoriile non-ortodoxe; experti independenti, adeseori tehnicieni autodidacti, care au mai activat in domeniul in cauza etc. Si apoi, intr-o anumita perioada, comunitatea stiintifica considera ca nu era de datoria ei sa stabileasca dialogul cu aceste cercuri minoritare.
Astazi, dimpotriva, acestora li se acorda timp de exprimare uneori disproportionat in raport cu valoarea reala. In fine, neincrederea in teoreticienii complotului se exercita si fata de comunitatea stiintifica, autoritatile politice si mass-media, ca instrumente de manipulare a opiniei publice”.
