Ferdinand, regele nefericit

Unul dintre cele mai necrutatoare portrete ale regelui Ferdinand l-a realizat Petre Pandrea in lucrarea sa intitulata „Memoriile Mandarinului Valah”, aparuta anul trecut la editura Albatros. Reproducem mai jos un fragment edificator:
Regele Kakadu (cum a fost numit Ferdinand de colegul sau de liceu Hans Heiz Ewers intr-o nuvela publicata, dar nestrânsa in volume, in urma demersurrilor cu bani pesin ale atasatilor de presa de la Berlin, P.Ilcus si Iosif Schiopul, ca sa nu afle tara ca avea stomac deranjat si incontinenta urinara) era un degenerat inferior. Urechile clapauge, aparatul genito-urinar slabanog si sfincterul anal deteriorat (a murit de cancer la sfincter) nu formau un material de armasar pentru o iapa de o mare frumusete si vigoare, cum a fost regina Maria.

Regele FerdinandPrintul Ferdinand era nepotul de frate al lui Carol I si a fost ales ca mostenitor al tronului, fiindca poeta Carmen Sylva n-a nascut decât o data, o fetita, Maria, curând decedata.

Printul cu urechile clapauge a fost repede insurat, fiindca se indragostise de Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Carmen Sylvei si vroia s-o ia in casatorie. Carol I s-a opus, si toti oamenii politici, pe considerentul ratiunii de stat. Dinastia straina Hohenzollern fusese adusa ca sa se extirpeze flagelul domniilor pamântene cu nepotismul si favoritismele lor.

Romantica regina Elisabeta s-a exilat la Venetia, solidara cu logodnica deflorata de printul Kakadu, ramas nostalgic in arest de casa.

Pierre Loti a narat episodul in „L’Exilee”. Ceea ce nu mai stie Loti, am aflat eu din gura lui Vojen. Politicienii valahi au trimis pe Carmen Sylva si pe Elena Vacarescu cu un aghiotant frumos, pe ofiterul artilerist Victor Vojen, conte francez decavat, cu misiunea de a seduce logodnica deflorata si a o face de râs in fata reginei si a printului mostenitor. Elena Vacarescu n-a pastrat fidelitate lui Kakadu in fata atacurilor abile si impetuoase ale unui Don Juan de tip d’annunzian, de o frumusete de Adonis, aristocrat francez, lector asiduu al condottierului italian, ofiter de artilerie care primise misiunea oficiala sa asedieze, sa sparga si sa subjuge fortareata de la Venetia.

Carmen Sylva, ca orice nemtoaica sentimentala, credea in fidelitate, in floarea albastra de „nu-ma-iuta” si in jertfe de sine. Logodnica abandonata fusese luata sub obladuirea sa: era orfana, poeta, frageda, nedreptatita.

Când frageda Elena Vacarescu ajunsese, in 1927, o hoasca la Paris, cu par vopsit in rosu, cu carnuri râncede si revarsate, a primit pe feciorul ofiterului d’annunzian si cinic byronian cu exclamatii de bucurie si patima melancolica. Feciorul era leit tatal. Venise sa faca arta dramatica si regie la Pitoeff. Visa sa joace pe Romeo, pe Hamlet, pe Faust si rolurile lui Tony Bulandra. S-a lepadat cu oroare de Elena Vacarescu. Din cauza ei, pierduse pe tatal sau. Ofiterul francez si-a implinit misiunea data de regele Carol I si de ministrul sau de razboi valah. Seduse pe logodnica printului. Primise o importanta suma de bani, pe care a risipit-o la curse, in jocuri de carti. Maurul isi facuse datoria, maurul a trebuit sa plece. Se casatorise cu o indigena pe care o iubea, dintr-o familie târgovisteana, ca si Elena Vacarescu. I s-a dat o alta suma de bani, pasaportul si a trebuit sa plece in Africa Ecuatoriala. Fapta lui era reprobabila, dupa codul de onoare al valahilor. Fusese un instrument. Sedusese o logodnica princiara fara s-o iubeasca. Primise si bani, dupa fapta sa. Era un simplu macrou. In Valahia, barbatii n-au voie sa primeasca bani de la o femeie. Se pot ucide pentru ele si sunt admirati. se pot imbogati prin femei numai la ofiterul starii civile, cu foaie dotala in regula, preluând obligatiunile unui cap de familie, intrând pe picior de egalitate in familia bogata respectiva. Nu e voie sa jefuiesti o vavuva bogata, ca amant! O poti jefui ca sot!

Cu aceasta morala specioasa, ofiterul d’annunzian Victor Vojen, care a sedus, din ordinul regal si din ordinul superiorilor, pe logodnica printului de coroana, a trebuit sa paraseasca tara, lasând o sotie si un copil legitim, pe care nu-i va mai vedea niciodata, fiindca s-a pierdut in Africa Ecuatoriala.

Loctiitoarea Elenei Vacarescu la printul Ferdinand a fost Maria de Edinburg, nepoata reginei Angliei si vara tarului, englezoaica sportiva, de mare frumusete, de mare vitalitate si cu instinct artistic rafinat prin lecturile si tovarasia prietenelor sale nedespartite: Martha Bibescu, Cella Delavrancea si Maruca Cantacuzino.

Acest quattor feminin reprezinta una dintre cele mai frumoase intâlniri de inteligente si talente. Printul Kakadu era un ratoi printre patru lebede.
Cu fair-play-ul tipic englezesc, Maria a fost fidela lui Kakadu pâna in preajma celor 30 ani, facându-si datoria de a da la lumina progeniturile cerute de situatie: pe Carol, mostenitorul prezumtiv, doua fete, Elisabeta si Marioara, din care a facut doua regine nenorocite in mariajul lor, si-in sfârsit,- inca un print, pe Niculae, pentru orice eventualitate. Pe urma si-a luat libertatea de actiune, dupa ce-a daruit doi baieti coroanei si tronului.

Dupa nasterea lui Niculae, a intrat in colaj public cu Barbu Stirbei, singurul barbat pe care l-a iubit si l-a stimat. I-a nascut pe Ileana si pe Mircea. Imi povestea intendentul de la Buftea, Pasculescu- Orlea, de telefoanele numeroase ale lauzei, schimbate cu Barbu Stirbey, intre Cotroceni si Buftea, cu prilejul nasterii Ilenei si a lui Mircea.

Lucrurile se petreceau deschis intr-un cerc inchis. La Buftea venea printul mostenitor Kakadu cu amanta sa Martha Bibescu si cu regina Maria, amanta amfitrionului Barbu Stirbei. Singura care suferea era Nadeja Stirbei, sotia amfitrionului, mama cu 5-6 fete, resemnata si poeta in ore libere (pe care o publica C.Stere, confidentul ei).

Martha Bibescu a suportat pe Ferdinand câtva timp, de dragul prietenei sale englezoaice si din snobism, fiindca Martha era ingrozitor de snoaba. Pe urma, ea s-a indragostit de Lordul Thomson, atasat militar, iar Kakadu a fost aruncat in bratele Olgai Prezan, care-si iubea sotul ofiter, desi a fost concomitent amanta si a lui Ferdinand, si a lui Nicolae Filipescu – ministru de razboi, pentru a-si promova ofiterul. Olga Prezan a mai fost amanta si a lui Ion Antonescu; in casa ei l-a impacat cu nemtii in 1939, cu sprijinul Veturiei Goga.

Pe urma, Kakadu, ajuns Regele Ferdinand- cel-loial, traia cu tigancile aduse in iatacul lui de generalul Enache Nicoleanu, prefectul Politiei Capitalei, sau cu actrite.