Mihai Constantinescu este un nume consacrat de timpuriu. Avem impresia ca multi dintre noi ne-am nascut si am crescut cu cantecele lui. “O lume minunata”, “Papusa”, “Vitezomanul Gica”, “Sus in deal”, “Maria, Maria” sunt doar cateva dintre slagarele compuse de el. Ani de-a randul a scos hit dupa hit, a scris si a compus muzica pentru copii, iar la varsta aceasta are tot un suflet de copil… Putin enigmatic, sceptic uneori, dar mereu cu zambetul pe buze, Mihai Constantinescu a acceptat sa ni se destainuie intr-un amplu interviu acordat revistei noastre.
Cum a fost copilaria dumneavoastra?
Am avut o copilarie grea, in sensul ca tata a fost ofiter si mama profesoara, iar la acea vreme aveau intaietate copiii cu origine sanatoasa. Insa, desi a fost foarte grea, copilaria mea a fost mult imbogatita spiritual, in sensul ca am regasit in ea valori ce astazi au disparut, din pacate, sau sunt din ce in ce mai rare.
Cand v-ati dat seama ca vreti sa faceti muzica?
Eu am trait cu muzica in casa. Tatal meu era tenor, canta in trei coruri de biserici, a avut chiar o invitatie sa plece in Italia dupa ce a absolvit un conservator particular, dar a preferat sa ramana in tara. O perioada a cantat si la sinagoga. Probabil ca multe lucruri se mostenesc, dar si eu am avut o dorinta, vointa si am muncit enorm ca sa ajung aici. Numai talentul lui nu l-am avut. Pentru mine toate lucrurile au venit pe parcurs.
Cand v-ati indragostit prima data?
Cred ca eram prin clasa a zecea cand am fost in excursie la Predeal, Mie imi placea foarte mult o fata, si s-a intamplat ca atunci sa stea langa mine. Am inceput sa comunicam, dar mi-era rusine s-o iau de umar, daramite sa o mai si sarut… Erau alte vremuri… Cand m-am intors in Bucuresti am inceput s-o sun. La inceput nu raspundea incercarilor mele timide de a o cuceri. Aveam senzatia ca e o lupta surda. Apoi, roata s-a intors si ma cauta ea pe mine. Dar atunci mi-am pierdut eu interesul. Toata viata mea am fost asa: cand am fost eu cel cautat, m-am speriat si am renuntat.
La facultate cum a fost? Ati facut Institutul de Educatie Fizica si Sport…
Da, am facut Facultatea de Sport. Initial am dar la Comert Exterior, dar, pentru ca nu aveam origine sanatoasa, dupa doua saptamani am primit un plic prin care mi se specifica faptul ca nu se primesc copii de ofiteri. A fost un esec ce m-a marcat… Ma rog, am dat la o alta facultate, iar in timpul liber mai cantam ca sa castig niste bani. Si castigam destul de multi la acea vreme… Dublul pensiei mamei mele, care acea pensie de urmas, fiindca tata murise intre timp. Eu aduceam toti banii acasa si-i dadeam mamei mele. O rugam sa-si ia ce-i trebuie, sa mearga la bai si se se ingrijeasca asa cum stie ea mai bine… Aveam un cult pentru mama mea, cum au de altfel multi dintre noi pentru mamele lor.
Cum a fost perioada Mondial?
Mondial a fost un exercitiu, un inceput pentru noi toti. Eu am cantat cu ei piesele acelea superbe, inainte sa apara Mircea Dragan, am cantat vreo sapte-opt ani impreuna, dar la un moment dat, am renuntat, fiindca imi doream o cariera solo. Sigur ca am regretat dupa aceea, cand am vazut ce succes imens aceau si am ramas si acum cu nostalgia de a-mi infiinta propria trupa.
Cu Mihaela, fosta dumneavoastra sotie cum a fost?
O poveste frumoasa, ce as dori-o multor oameni. E mare lucru sa te indragostesti de cineva, sa-l iubesti, sa te desparti si apoi sa ramai prieten… Mi-as fi dorit mult un copil pe la 21-22 de ani, dar n-a fost sa fie, asta este!! Oricum, sunt fericit ca am prins o perioada fara interese materiale, cand ne iubeam simplu, fara alte scopuri meschine la mijloc… E important sa vezi cat de aproape e fericirea de tine.
Pe Bila, cainele dumneavoastra, il mai aveti? Si povestiti-ne despre cainii vagabonzi!
Sigur ca da. E batran, saracul… Are 13 ani. In vara asta a facut o eczema cumplita din cauza caldurii… Iar cu cainii vagabonzi a fost asa: era un caine care ma vizita tot timpul… Nu era vagabond, presupun ca era al cuiva, dar mai scapa din cand in cand si atunci fugea la mine in curte. Il hraneam, ma iubea mult, ma conducea la masina tot timpul, si asa s-a nascut povestea cainilor vagabonzi. El mi-a inspirat-o. Melodia a avut un succes peste asteptari. Oamenii ma opreau pe strada si-mi spuneau ca si-au schimbat atitudinea fata de cainii maidanezi. Le-au facut custi, i-au ingrijit, si asta datorita cantecului meu.
Care a fost punctul de referinta din cariera dumneavoastra?
Probabil colaborarea cu Titus Munteanu si trioul Marius Teicu si Olimpia Panciu…
Dar cu Anastasia?
Primul cantec in duet cu Anastasia s-a numit “La est si vest de Prut”, pe care l-am cantat mai mult in strainatate decat aici, desi avea un mesaj fara conotatii… Impreuna am facut lucruri interesante, dar totul incepe si are un sfarsit, iar noi venim si suntem datori cu plecarea. In rest, incercam sa le vesnicim cat putem…
